S2: Relaţii publice şi comunicare politică

InfoTitularTematicaBibliografieEvaluareObiective

Număr de credite: 8
Cod: AMR1120
Predare: curs 2h, seminar 1h
Limba de predare: română
Tip: curs principal, semestrul 2, Masteratul Comunicare, Societate şi Mass Media

Sandu Frunză
profesor universitar doctor
Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării
Universitatea Babeş-Bolyai
E-mail: frunza@fspac.ro

CURS/SEMINAR

Tema 1. Etica politică şi comunicarea politică

Joe A. Oppenheimer, Public Choice and Three Ethical Properties of Politics, Public Choice, Vol. 45, No. 3 (1985), pp. 241-255.
Patrick Dobel, Political Prudence and the Ethics of Leadership, Public Administration Review, Vol. 58, No. 1 (Jan. – Feb., 1998), pp. 74-81
Mike McConville, “Plea Bargaining: Ethics and Politics”, Journal of Law and Society, Vol. 25, No. 4 (Dec., 1998), pp. 562-587
Hannah Arendt, ”Adevăr și politică” în Hannah Arendt, Între trecut și present. Opt exerciții de gîndire politică, București: Antet, 1997, 235-274.

Tema 2. Profesionistul în comunicare politică şi relaţia sa cu mass media

Patricia J. Parsons, Ethics in Public Relations. A Guide to the Best Practice, London and Philadelphia, Kogan Page, pp. 89-98.
Warren Francke, The Evolving Watchdog: The Media’s Role in Government Ethics, Annals of the American Academy of Political and Social Science, Vol. 537, Ethics in American Public Service (Jan., 1995), pp. 109-121
Daniel Callahan, William Green, Bruce Jennings, Martin Linsky, Congress and the Media: The Ethical Connection, The Hastings Center, 1985, pp. 30-47
Conrad C. Fink, Media Ethics. In the Newsroom and Beyond, New York, McGraw-Hill Book Company, 1988, pp. 17-38.
Viorica Roşca, Mediatizarea discursului electoral, Iaşi: Editura Institutul European, 2007
Umberto Eco, ”Despre presă” în Umberto Eco, Cinci scrieri morale, București: Humanitas, 2005, 49-80.

Tema 3. Etica politică, publicitatea politică, PR politic, Aspecte legislative şi deontologice

Jurgen Habermas, Sfera publică și transformarea ei structurală. București: Univers, 1998, 237-296.
Brian McNair, ”Partidele și comunicarea politică II. Relațiile publice din domeniul politic” în Brian McNair, Introducere în comunicarea politică, Iaşi: Polirom, 2007, 169-209.
Vasile Sebastian Dâncu, Comunicarea simbolică. Arhitectura discursului publicitar, Cluj: Dacia, 1999, 29-72.
Sal Randazzo, Mythmaking on Madison Avenue. How Advertisers Apply the Power of Myth and Symbolism to Create Leadership Brands, Chicago: Probus, 1993.
Stewart Guthrie, ”Bottles are men, glasses are women: religion, gender, and secular objects”, Material Religion, volume 3. Issue 1, pp. 1-33.

Tema 5. Etica responsabilităţii în comunicarea publică, Responsabilitatea socială şi responsabilitatea politică.

Emmanuel Levinas, ”Prefaţă” în Totalitate şi Infinit. Eseu despre exterioritate, Iaşi: Polirom, 1999, pp. 5-12.
Emmanuel Levinas, ”Ideologie şi idealism” în Cînd Dumnezeu devine idée, Târgovişte: Ed. Pandora, 2001, pp. 15-34.
Fred Alford, ”Levinas and Political Theory”, Political Theory, Vol. 32, No. 2 (Apr., 2004), pp. 146-171
Mark S. Schwartz and Archie B. Carroll, Corporate Social Responsibility: A Three-Domain Approach, Business Ethics Quarterly, Vol. 13, No. 4 (Oct., 2003), pp. 503-530
Zygmunt Bauman, Etica postmodernă, Timișoara, Amarcord, 2000, 21-43

Tema 6. Aspecte etice ale persuasiunii şi propagandei politice

Charles U. Larson, Persuasiunea. Receptare și responsabilitate, Iași: Poliron, 2003, 42-76.
Bogdan Ficeac, Tehnici de manipulare, Bucureşti: Nemira, 2001.

Tema 7. Seducţia, violenţa şi interdicţiile în limbajul politic

Jean Baudrillard, Celălalt prin sine însuși, Cluj, Casa cărții de știință, 1997, 44-60.
Jean Baudrillard, Figuri ale alterității, Pitești; Ed. Paralela 45, 2002, 97-127.
Walter Benjamin, ”Critica violenței” în Walter Benjamin, Jacques Derrida, Despre violență, Cluj: Idea, 2004, 5-23.

Tema 8. Utilizarea stereotipurilor în comunicarea politică şi biopolitică

Nira Yuval-Davis, Gender & Nation, London: Sage, 1997, 68-92.
Laura Grunberg, Mihaela Miroiu (coord.), Gen și societate. Ghid de inițiere, 67-102.
Mihaela Miroiu, Liliana Popescu, ”Condiția femeilor din Romînia între tradiție și modernizare” în Liliana Popescu (coord.), Gen și politică. Femeile din România în viața publică, București: Centrul AnA, 1999, 3-26.

Tema 9. Comunicarea etică şi spaţiul public. Aspecte etice ale biopoliticii

Dennis P. Wittmer, Ethical Decision Making, in Terry L. Cooper (ed.), Handbook of Administrative Ethics, New York, Marcel Dekker, Inc., 1994, pp. 349-372.
Jacques Gerstle, Comunicarea politică, Iaşi: Institutul European, 2002.
Camelia Beciu, Comunicare politica, Bucureşti: Comunicare.ro, 2002.
Peter Sloterdijk, Reguli pentru parcul uman, București: Humanitas, 2003.
Michel Foucault, Trebuie să apărăm societatea, Cluj: Idea, 2009, 189-207

Tema 10. Influenţa factorilor culturali şi religioşi în comunicarea politică. Studiu de caz: religia şi etica în comunicarea politică în spaţiul public românesc

Gary R. Weaver and Bradley R. Agle, “Religiosity and Ethical Behavior in Organizations: A Symbolic Interactionist Perspective”, The Academy of Management Review, Vol. 27, No. 1 (Jan., 2002), pp. 77-97
Hans Kung, A Global Ethic in an Age of Globalization, Business Ethics Quarterly, Vol. 7, No. 3 (Jul., 1997), pp. 17-31
Dean Kruckeberg, Future Reconciliation of Multicultural Perspectives in Public Relations Ethics, Public Relations Quarterly, spring 1998, pp. 45-48.
Vincent Cable, The New Trade Agenda: Universal Rules Amid Cultural Diversity, International Affairs (Royal Institute of International Affairs 1944-), Vol. 72, No. 2, New Currents in Trade Policy Thinking (Apr., 1996), pp. 227-246.
Paul F. Knitter, Pitfalls and Promises for a Global Ethics, Buddhist-Christian Studies, Vol. 15 (1995), pp. 221-229.

Trei întâlniri pe parcurs vor fi dedicate recapitulării ideilor principale discutate.

Bernard Williams, Politics and Moral Character, în Stuart Hampshire (ed.), Public and Private Morality, Cambridge University Press, Cambridge, 1978, pp. 55-73.
Jacques Gerstle, Comunicarea politică, Iaşi: Institutul European, 2002.
Camelia Beciu, Comunicare politică, Bucureşti: Comunicare.ro, 2002.
Patricia J. Parsons, Ethics in Public Relations. A Guide to the Best Practice, London and Philadelphia, Kogan Page, 2008.
Conrad C. Fink, Media Ethics. In the Newsroom and Beyond, New York, McGraw-Hill Book Company, 1988.
Mark S. Schwartz and Archie B. Carroll, Corporate Social Responsibility: A Three-Domain Approach, Business Ethics Quarterly, Vol. 13, No. 4 (Oct., 2003), pp. 503-530
Virginia Held, Justification: Legal and Political, Ethics, Vol. 86, No. 1 (Oct., 1975), pp. 1-16.
Adrian-Paul Iliescu, Etică socială şi politică, Bucureşti: Ars Docendi, 2007.

 

CURS

Metode de evaluare

  • 70% examen scris final din tematica şi bibliografia cursului şi seminarului

Criterii de evaluare:

  • capacitatea de analiză şi sinteză; capacitatea de a opera corect şi adecvat cu conceptele şi metodologia cercetării specifică domeniului; asumarea exigenţelor cercetării ştiinţifice interdisciplinare; utilizarea adecvată a surselor bibliografice

 

SEMINAR

 

Metode de evaluare

  • 10% activităţi complementare cursului şi seminarului
  • 20% în săptămâna a 7- a studenţii vor prezenta o lucrare de 3 pagini. Aceasta se notează cu admis/respins.  Admis înseamnă 2 puncte la examen, respins înseamnă pierderea a două puncte din nota finală. Neprezentarea este echivalată cu respins.

Criterii de evaluare:

  • capacitatea de analiză şi sinteză; capacitatea de a opera corect şi adecvat cu conceptele şi metodologia cercetării specifică domeniului; asumarea exigenţelor cercetării ştiinţifice interdisciplinare; utilizarea adecvată a surselor bibliografice

 

 

Obiective generale

  • Cursul este destinat dezvoltării de competenţe profesionale pentru domeniul comunicării politice.

Obiective specifice

  • Urmărind formarea de deprinderi teoretice şi de aplicare a cunoștințelor dobândite, temele au deopotrivă un caracter teoretic şi o parte aplicată, dând studenților posibilitatea de a dobândi un cadru teoretic general pe care îl pot aplica deopotrivă în activitatea lor de cercetare pe teme etice cât şi în înțelegerea şi gestionarea unor situații concrete cu care se confruntă profesionistul în comunicare politică.