1. Ridicarea nivelului de profesionalizare a viitorilor asistenți sociali prin recurgerea la teoriile clasice și actuale ale științelor socio-umane pentru a înţelege problemele sociale pe care le întâmpină diverse persoane, familii, grupuri și comunități; 2. Formarea capacității viitorilor asistenți sociali de a înțelege rezultatele cercetărilor în domeniul asistenței sociale, de a alege programele de intervenție cele mai adecvate clienților lor și pentru a-și baza intervențiile pe dovezi științifice; 3. Asigurarea pregătirii profesionale a asistenților sociali prin formarea unei game largi de competențe cerute pe piața muncii în serviciile publice și private de asistență socială; 4. Lărgirea orizontului de cunoștințe ale asistenților sociali prin înțelegerea legăturii dintre problemele societale și cele individuale, precum și înțelegerea complexității problemelor socio-umane și a avantajelor interdisciplinarității; formarea unui sistem de cunoștințe transversale larg utilizabile în profesiuni diverse din domeniul socio-uman, atât în România cât și în afara țării. 5. Înțelegerea propriului rol de asistent social în asistarea unor persoane vulnerabile și a modalităților pe care le au la dispoziție pentru a putea lucra eficient și profesionist în domeniul asistenței sociale, respective de a-și mobiliza capacitățile într-un alt context profesional. 6. Formarea unei atitudini civice și profesionale active față de respectarea drepturilor omului, ale copiilor, ale minorităților, ale persoanelor cu dizabilități și ale celorlalte categorii vulnerabile în vederea formării unei atitudini profesionale prin care să sprijine integrarea lor socială, școlară, în muncă şi să asigure o cât mai bună calitate a vieții; înțelegerea şi aplicarea valorilor şi principiilor etice referitoare la furnizarea serviciilor sociale de calitate, promovând dreptatea socială, egalitatea de șanse, nediscriminarea, demnitatea, unicitatea și autodeterminarea persoanei, precum şi asigurarea resurselor necesare unei vieți demne și dezvoltării personale; 7. Implicarea în activități de prevenire, terapie şi reinserţie socială a persoanelor, familiilor, grupurilor şi comunităților vulnerabile;