Ne despărțim cu tristețe de unul dintre intelectualii transilvăneni cu rol formator pentru gândirea socială contemporană: Tamás Gáspár Miklós (1948 – 2023). Am avut bucuria de a-l găzdui cu o serie de prelegeri oferite în calitate de profesor invitat al facultății în semestrul al doilea al anului universitar 2018-2019, iar apoi, în limitele impuse de pandemie, ca vorbitor invitat la conferințele noastre. Pasiunea sa debordantă pentru cunoaștere și contextualizare istorică, mintea enciclopedică ce surprinde dinamica socială și politică în interacțiunile lor complexe, luciditatea care refuză speculații atractive și compromisuri comode, etica dialogului și a angajării sociale servesc ca reper pentru ce înseamnă a fi un „intelectual public”.
Născut la Cluj în 28 noiembrie 1948, într-o familie de comuniști afiliați mișcării internaționale și dezamăgiți de regimul instalat în Europa de Est, Tamás Gáspár Miklós (TGM sau Gazsi, cum ne încuraja să-l numim) și-a trăit copilăria într-un millieu marcat de lecturi și atenție pentru evoluțiile sociale, economice și politice ale vremii. A obținut licența în Filosofie la Universitatea Babeș-Bolyai în 1972 și, cu toate că profesorii l-au încurajat să rămână asistent universitar la catedră, această oportunitate nu s-a putut materializa din motive politice. A lucrat șase ani ca publicist la revista clujeană Utunk, în limba maghiară, apoi în 1978 a plecat în Ungaria ca dizident politic, critic al regimurilor opresive autointitulate „comuniste” din regiune. La începutului anilor 1980 a devenit cercetător afiliat la Catedra de Filosofie a Universității Eotvös Loránd (ELTE) din Budapesta. Cariera lui intelectuală s-a împletit cu un puternic angajament politic de apărare a libertăților cetățenești și de promovare a solidarității sociale, mai întâi dintr-o perspectivă liberală opusă regimurilor opresive de dinainte de 1989, iar apoi dintr-o perspectivă asumată de stânga, cu o voce critică adresată capitalismului și fascismului. A fost cercetător la Institutul de Filosofie al Academiei de Științe din Ungaria, iar din 2007 profesor invitat la Central European University din Budapesta/Viena, unde a ținut cursul Class on Class, un conținut de reper pentru gândirea marxistă contemporană, înțelegerea critică a capitalismului și a deschiderilor pentru progres social. A oferit prelegeri la cele mai prestigioase departamente de științe sociale și studii umaniste: New School for Social Research, Columbia University, Yale, Oxford, Chicago, Wissenschaftskolleg zu Berlin, Collegium Budapest.
În 2005 a fost distins cu Magyar Érdemrend Középkeresztje, în 2020 cu titlul de cetățean de onoare al municipiului Budapesta, iar apoi în 2022 cu premiul Baumgarten.
Dintre publicațiile sale cele mai citate, amintim Törzsi fogalmak I-II [Concepte Tribale] (1999, Budapesta: Atlantisz) în limba maghiară, volumul Atitézis [Antiteza], redactat de Sipos Balázs, în limba maghiară (2021, Budapesta: Pesti Kalligram), Innocent Power (2011, Hatje Cantz Verlag) în limba engleză, L’Oeil et la main: Introduction à la politique (1985, Éditions Noir), în limba franceză și Postfascism și anticomunism. Intervenții filosofico-politice (2014, Cluj: Editura Tact).
Tamás Gáspár Miklós a adus o contribuție semnificativă la consolidarea dialogului dintre maghiari și români și a catalizat în jurul lui, la Cluj, o comunitate intelectuală multietnică cu care a păstrat o relație apropiată. În mod trist, regretatul nostru coleg Florin Faje, care a colaborat strâns cu TGM în integrarea prelegerilor sale într-un curs universitar de Sociologie publică, s-a stins cu trei ani mai devreme, în 2020, în aceeași zi de 15 ianuarie.
Activitatea neobosită de critică a ideilor și practicilor fasciste care amenință tot mai pregnant în Europa Centrală și de Est a conferit recunoaștere și apreciere lui TGM în societatea civilă mai largă. Totodată, vocea sa a fost printre primele care au problematizat efectele devastatoare ale transformărilor capitaliste și ale politicilor neo-liberale implementate în regiune care au generat o dislocare a statului social, ample inegalități sociale, precarizare economică și rasism. Ambele teme – anti-fascism și interogarea critică a transformărilor de economie politică – constituie probleme centrale care structurează activitatea intelectuală a mai multor membri ai colectivului nostru.
Scrierile, prelegerile și angajamentul lui civic rămân un model viu pentru noi.
***
Prelegerile susținute la facultatea noastră:
4 martie 2019: Is there such a thing as society?
18 martie 2019: Labour in capitalism
01 aprilie 2019: Class and class struggle: Do they still exist?
15 aprilie 2019: The difference between domination and the state
5 iunie 2019: What is capitalism?
***
În cuvintele sale:
Am plecat din România acum 35 de ani [în 1978 – n.n.], involuntar, surghiunit. Ungur ardelean, semievreu, ținta regimului fascizant – criticat astăzi ca „sistem comunist”, una din afirmațiile cele mai caraghioase pe care le-am auzit vreodată -, aș fi găsit în deceniile acelea destul de dificil să scriu în românește, limba oficială a inamicului. Și iată, scriu în limba aceasta la o masă din Budapesta și mă simt acasă în ea. Îmi revin cuvintele dintr-un idiom refulat, negat, pe care am încercat să-l uit.
[…]
Proiectul eliberării, inclusiv al eliberării personale, dacă rămâne „un ideal”, o idee regulativ-morală fără consecințe transformative practice, redevine „cultură”, o nostalgie a fericirii și a contemplației libere, un umanism burghez melancolic combinat cu trufia antiburgheză.
Sper să nu mai repet greșelile de altădată.
(citat reprodus din „Cuvânt înainte” la Postfascism și anticomunism, 2014, Cluj: Editura Tact, pp. 5-7).
Foto: Huszti István / Telex
